vineri, 7 iunie 2013

Ce am aflat eu despre Mircea Vulcanescu..

  In anul 1948, in Romania, ca urmare a instalarii regimului comunist, a fost introdusa cenzura ideologica, si a avut efecte asupra tuturor domeniilor ce tin de creatie sau care aveau o activitate de tip cultural. Astfel, au fost stabilite liste cu opere sau autori care pot vedea lumina zilei si isi pot continua munca, si liste cu opere  care trebuiau scoase din circuitul public definitiv si de asemenea autori ce trebuiau inchisi in lagare. Din bibliotecile publice ale statului au fost scoase lucrarile interzise de regim si au fost inlocuite de traduceri din literatura rusa. Pana si filmele rusesti au invadat ecranele, operele lui Lenin, Stalin, Engles si Marx fiind traduse in limba romana si difuzate in continuu.
   In aceasta perioada multi autori au reusit sa evadeze din acest cosmar al intelectualilor romani si si-au gasit linistea in Occident, unde au continuat munca lor de creatie, insa multi au sfarsit inchisi, umiliti si torturati de autoritatile romane ale timpului.
  Mircea Vulcanescu, scriitor, sociolog, economist, teolog, publicist, filosof si pedagog, a fost unul din acei
autori care si-a gasit sfarsitul in lanturi. El a terminat facultatea de Filosofie si facultatea de Drept in Bucuresti, a plecat in Paris pentru a face studii de specializare pe care insa nu a reusit sa le termine datorita greutatilor din acea perioada.
  Bun negociator fiind, a reusit sa obtina pentru Romania 8 vagoane cu aur din partea Germaniei de atunci. Acestea au fost confiscate anul urmator de catre URSS.
  Acuzat pe nedrept de crima de razboi, in 1946, a fost condamnat la 8ani de inchisoare alaturi de marea majoritate a elitei romanesti impreuna cu care a tinut prelegeri detinutilor. Prelegeri prin care, considerau autoritatile, le tinea oamenilor moralul ridicat si astfel a fost izolat atat el cat si cei 12 barbati care il sustineau. Aici au fost dezbracati si lasati in ger, intr-o "grota" umeda fara saltele, scaune sau paturi pe care sa poata dormi sau aseza. Din spusele unui martor, unul dintre detinuti a cazut din picioare la scurt timp iar Mircea Vulcanescu s-a intins pe cimentul ud si rece ca o saltea pentru acesta. A reusit sa ii salveze viata, filosoful roman a murind cu doi ani inainte de ispasirea pedepsei, in 1952 de pneumonie.
   Ultimele lui cuvinte au fost: "Sa nu ne razbunati!" ...si bine am fi facut daca l-am fi ascultat si in 1989

      Articolul #15             Articolul #16      Articolul #17


Share

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu